PĂPĂDIA
(Taraxacum officinale)
Plantă erbacee perenă, cu latex albicios, frunze în rozetă bazală şi tulpini nefoliate, de 10-60 cm înălţime. Partea subterană este formată dintr-un rizom cărnos, vertical. Flori ligulate galbene, terminate într-un antodiu solitar, care se deschid dimineaţa şi se închid seara. Fructele sunt globuloase, cu un papus în formă de umbrelă globuloasă.
Compoziţie chimică
Principalele substanţe chimice din Păpădie sunt substanţele amare denumite în literatura ştiinţifică mai veche „taraxacină“. Este vorba despre sesquiterpene lactonice: eudesmanolizi, germaeranolizi şi taraxacozid. Mai sunt prezente triterpenele, printre care taraxasterolul şi acelaţii lor, 16-hidroxidenvaţi ai arnidiolului şi faradiolului, beta-amarina, sitosteroli, stigmasteroli; carotenoide; xantofile; flavonoizi, între care apigenina şi luteolina; acizi hidroxicinamici, acid cicoric, acid inonocafeiltartaric şi clorogenic. n rădăcini mai sunt prezenţi caibohidrali: inulina in cantitate dc 2% primăvara şi până la 40% toamna. Printre alte săruri minerale, Păpădia este foarte bogată în potasiu.
Farmacologie
Deşi acţiunea coleretică (de stimulare a secreţiei biliare) şi colagogă(evacuarea bilei) este cunoscută de mult timp, cercetările farmacologice recente au demonstrat ca preparatele pe bază de Păpădie pot mari secreţia biliară de 4 ori. Această mărire spectaculoasă este datorată nu numai stimulării activităţii secretoare biliare ci şi acţiunii colecistocinetice.
Prin aceste efecte, Păpădia are şi acţiune generală de purificare a organismului ca urmare a unei diete neechilibrale, bogată în grăsimi, în cazurile de hipercolesterolemie, hiperglicemie şi hiperazotemie. Acţionează şi în colecistopatiile atonice şi în dispepsiile biliare.
Preparatele pe baza de Păpădie, prin conţinutul ridicai în săruri de potasiu, acţionează ca diuretic şi în litiaza mică. Păpădia dă rezultate bune în retenţia de lichide şi în celulite.
Recomandări
Datorită acţiunii colagoge, coleretice şi diuretice, preparatele de Păpădie sunt utile în special în afecţiunile hepato-biliare. Se recomandă în dispepsii (tulburări digestive dureroase), insuficienţă hepatică, icter cataral, colecistită şi angiocolită (inflamaţia căilor biliare).
Mod de preparare şi administrare
Din planta întreagă, frunze şi rădăcini, se prepară o infuzie din 2 linguriţe la o cană cu apă din care se beau 2 căni pe zi. Se prepară şi sub formă de dccocî concentrat prin fierbere (10 minute) a 2 linguriţe plantă la o cană cu apă: se vor lua 2 linguri la 4 ore interval, în prezent, există numeroase produse fitoterapeutice pe bază de Păpădie.
Contraindicaţii
Preparatele pe bază de Păpădie sunt contraindicate la cei cu microcalculi ai coloristului şi la persoanele care suferă de ulcer peptic, deoarece stimulează secreţiile gastrice. Respectând dozele indicate, nu prezintă alte contraindicaţii.
