BILIRUBINA, s. f. / bilirubine, s. f. / bilirubin. [Lat. bilis =fiere; ruber, -bra, -hrum = rofu; -ina.] Pigment biliar produs prin degradarea *hemoglobinei In sistemul reticuloendotelial. Este transportata In sange sub forma insolubila In apa, legata la albumina. Se deosebesc: 1) 9. directa sau conjugata este o forma dozabila direct, ca urmare a solubilitatii In apa. Este o combinatie a b. cu acidul glucuronic. Conjugarea are loc In ficat, dupa care b. conjugata trece normal In bila. Ea se ga-seste In cantitate redusa In serul normal, 0,1-0,3 mg/dl (1,7-5,1 umol/l). Cresterea nivelului sanguin si prezenta sa In urina indica existenta unei retentii biliare, atat extrahepatica (prin obstructia ampulei Vater, a coledocului), cat si intrahepatica (hepatita). 2) B. indirecta sau libera reprezinta b. care nu a traversal ficatui prin canalele biliare. Valoarea sa In sange este Intre 0,2-0,7 mg/dl (3,4-12 ^mol/l) si creste net In icterul hemolitic ?i In icterul fiziologic al nou-nascutului.
