MONOBLEPSIE, s. f. / monoblepsie, s. f. / monoblepsia. [QT. monos = singw; blepsis = ve.de.ri, vas.] 1) Tulburare a ve-derii In care capacitatea de perceptie vizuala a unui ochi este net superioara fata de cea a celuilalt ochi. 2) Forma de *dal-tonism In care subiectui percepe doar o singura culoare.
