EXCITATIE, s. f. / excitation, s. f. / excitation. [Lat. excita-tio, – onis = tre-zire., stiinuiare, de. la excitare = a st&rm., a. provoca} 1) ActuI de stimulare sau de raspuns la o stimulare. 2) In neurofiziologie, raspunsul de tip „totui sau nimic” al celulelor musculare sau nervoase la un stimul adecvat, cu generarea unui potential de actiune propagat. 3) In psihiatrie, amplificarea patologica a activitatii psihomotorii, tipica pentru accesele maniacale si Intalnita cu intensitate mai mica In hipo-manie. 4) In fizica, saltui unui electron de pe o orbita cores-punzatoare starii sale fundamentale pe o orbita corespunza-toare unei energii mai Inalte.
