EXCITABILITATE, s. f. / excitabilite, s. f. / excitabil ity. [Lat. excitabilis = wviordtor, insufkfitor, de. la excitare = a stami, a provoca,} 1) Capacitatea unei structuri vii de a raspunde la stimuli. Sin.: iritabilitate, sensibilitate. 2) Capacitatea unei celule de a se depolariza, cu generarea unui ‘potential de actiune consecutiv unui *stimul care depaseste valoarea *prag.
