TOLERANTA, s. f. / tolerance, s. f. / tolerance. [Lat. tole-rantia = suportare, indurare., de [a tolerare =a suporta.] Proprietatea unui organism de a reactiona identic, fiziologic la actiunea unor factori mecanici, fizici, chimici sau medicamen-tosi, Tn doze crescatoare. Ex.: t. acustica, t. la durere. Sin.: obisnuinta. V. Tn continuare.
