TIMUS, s. n. / thymus, s. m. / thymus. NA: thymus. [Qr. thymos =principiu mtcd, timus.] Organ esential al diferentierii si maturarii ‘limfodtelor T, situat Tn partea superioara a toracelui, alcatuit din doi lobi acolati. T. atinge dezvoltarea maxima la pubertate (40 g Tn medie), regresand Tn continuare, fara sa dispara Tnsa nidodata, posedand o vascularizatie san-guina foarte bogata, dar lipsit de limfatice aferente. Subdivizat in lobuli delimitati de tesut conjunctiv, t. poseda o trama reti- culoepiteliala care Tnconjoara celulele limfocitare. La periferia lo-bulilor se gaseste o zona subcapsulara, deasupra fiind situata zona corticala, de aspect dens, foarte bogata Tn limfocite, iar in centru se afla zona medulara, bogata Tn celule epiteliale. In zona de jonctiune cortico-medulara sunt repartizate *celule den- dritice. Precursorii medulari ai limfodtelor T, lipsiti de markeri membranari, patrund in t. la nivelul venelor postcapilare, fiind atrasi de *adresine si prin *chimiotaxia exerdtata de o serie de factori de origine timica. Limfocitele patrunse Tn zona sub- capsulara se multiplies) intens si dobandesc antigeni de mem- brana. Apoi, in zona corticala, ele „Tnvata sa identifice” anti- genii proprii organismului din care provin, Tnsa un mare numar de limfocite nu dobandesc aceasta competenta, suferind un proces de *apoptoza. Limfocitele care au supravietuit au doban- dit imunooompetenta si poseda un receptor capabil sa recu- noasca proteinele ‘complexului major de histocompatibilitate si proteinele induse de acesta. Pentru maturarea definitiva, lim- focitele tree mai Tntai in zonele T-dependente din organele lim- foide periferice si revin Tn medulara t., unde dobandesc un receptor membranar specific pentru un antigen dat, prezentat de o celula din stroma epiteliala a medularei. In fenomenele complexe de maturare a limfodtelor T intervin numerosi aiti factori. V. si maturarea limfodtelor, timozine.
