STRANGULARE, s. f. / strangulation, s. f. / strangulation. [Lot. strangulatio, -onis, de. ta strangulcire =a straflffllfa.] Termen cu doua semnificatii, complet diferite: 1) Constrictie a unui organ cu oprirea circulatiei sanguine, antrenand un an-samblu de simptome (dureri intense, vomismente, angoasa, alterare progresiva a starii generale) care sunt aproape intot-deauna asemanatoare, indiferent de formatiunea strangulata. Ex.: s. unei hernii, s. testiculului. V. si hernie strangulata. 2) Constrictie exerdtata la nivelul gatului cu o legatura (sfoara, imbracaminte etc.) saucu mana, producandasfixie.
