REZONATOR, s. m. / resonateur, s. m. / resonator. [Lat. res- onare = a rOsuna (ca un ecou), de. ia sonus = sune.t.} 1) Instrument folsit pentru a creste intensifatea sunetelor. 2) Tn electricitate, sistem fizic (drcuit electric) capabil sa intre Tn oscilatie prin rezonanta, cand este stimulat cu oscilatii de frecventa egala cu frecventa sa proprie.
