REFULARE, s. f. / refoulement, s. m. / repression, [fr. re/ou/er = a refida.} Mecanism de aparare inconstient, prin care amintirile, imaginile, ideile si impulsiile neplacute sunt men-tinute Tn „subconstient, ded Tn afara campului „constiintei. Ele- mentele refulate pot sa se manifeste Tn vise, Tn lapsusuri sau chiar ca simptome, Tndeosebi Tn cazul „nevrozelor. Daca un subiect normal rezista presiunii elementelor refulate, Tn unele nevroze reprimarea dorintelor refulate obliga la eforturi continue, care afecteaza viata reala, activa. Unui din scopurile *psih- analizei este reducerea acestui proces psihologic.
