PROLACTINA, s. f. / prolactine, s. f. / prolactin. [Lot., gr. pro = mainte, m fafa; [at. lac, lactis = [apte; -ina.] Hormon polipeptidic monocatenar secretat de hipofiza anterioara. Are ca actiune principala declansarea si mentinerea secretiei lac-tate, dar influenteaza si reproducerea, cresterea, echilibrul hidro- electrolitic. In unele dintre aceste efecte se asociaza sinergic cu steroizii sexuali la nivelul organelor tinla. Reglarea secretiei p. se face de catre un factor stimulator principal, TRH, si de catre numeroase amine cerebrale, dintre care dopamina exer-cita un efect frenator asupra secretiei. Sin.: hormon luteotrop. V. si tab. const. endocrinol.
