PLUMB, s. n. / plomb, s. m. / lead, plumbum (lat). [Lat. plumbum = vdimfi.} Metal de culoare bleu-gri, de consistenta moale, care se gaseste m natura sub forma de oxid, sare, sul- fid. Este elementui cu numarul atomic 82, masa atomica 207,21, simbol Pb. Prezinta toxidtate pentru organismul uman (prin igestia sau inhalarea vaporilor), determinand intoxicatii acute sau cronice, frecvent cu caracter profesional (v. saturnism). Mecanismul patogenic implica efecte multiple la nivel enzimatic. Poate fi utilizat ‘in unele preparate farmaceutice to-pice externe cu actiune revulsivaPROBA exista In cantitati mid In mod fiziologic In organism. V. si tab. const. biochim.
