OZON, s. n. / ozone, s. m. / ozone. Qr. ozei’n = a uyia un miros nepCacut.} Forma alotropica a oxigenului, cu mole-cula triatomica (03). Este un gaz de culoare albastruie, cu miros u?or Tntepator, foarte oxidant, instabil chiar la temperatura normala, tinzand sa se transforme lent in oxigen. Prezent in cantitati mid in atmosfera, se formeaza din oxigen sub ac-tiunea descarcarilor electrice sau (prin reactii fotocnimice) din oxizi de azot si hidrocarburi, provenind in aer din gazele de esapament $i din gazele emanate de centralele termice. In ultimele trei decenii, in Europa, cantitatea de o. la nivelul solu-lui s-a dublat. Daca in stratosfera (cultura de o.) acesta are rol in atenuarea radiatiilor ultraviolete, in atmosfera concen-tratia sa crescuta este nociva, contribuind la ploile acide si la fenomenul de inversiune termica. Este utilizat ca agent purifi-cator (sterilizare) al aerului ?i al apei. V. ^i efect de sera. J EANMARTIN CHARCOT (1825-1893), neurologp psihiatru francez, fondator al celebrei scoli de la Spitalul Salpetriere, care, cu cele 4 000 de patiiri, reprezenta cea mat importanta baza de material clinic din Franca, Clinician de talent, adept al metodei anatomoclinice, Charcot a deserts mai multe boli si semne clinice, numelesaufiindprintrecelemai frecventeinterminologiamedicals. Dar el adevenit celebruindeosebi datoritastudiuhli isteriei, pecareanticii o considerau proprie exclusiv femeii si o atribuiau miscarilor uterului. In cursul unor demonstratii clinice la care asistau studenti si medici din toata Europa, Charcot a sperat initial sa studieze isteria prin acelasi demers anatomoclinic care ii asigurase anterior suc-cesul ca neurolog. Nereusind, admite absent leziunilor cerebrale in isterie, considerand-o „cea mai psihica dintre nevroze” si suslinand efectui sugestiei exercitate de medic, De crilicile aduse lui Charcot va profita curand un tanSr medic vienez, care asista captivat la lecjiile de la Spitalul Salpetriere. AcestaeraSigmnnd Frend.
