ORIFICIU, s. n. / orifice, s. m. / orifice. [Lot. orificium = desc.tiizatu.ra, de [a os, oris = gum, facere = a face.} Des- chidere a unei cavitati la suprafata sau intr-o alta cavitate. Ex.: o. cardia si pilor ale stomacului, o. intern si extern ale uretrei, o. extern al colului uterin, o. dentar apical etc. V. $i ostium.
