MONOMER, adj., s. m. / monomero, adj., s. m. / monomer. [Gr. monos =singur; meros =parte.] Veriga de baza a unui polimer. Ex.: In cazul macromoleculelor proteice, m. sunt aminoacizii, iar ‘in cazul acizilor nucleici, nucleotizii.
MONOMER, adj., s. m. / monomero, adj., s. m. / monomer. [Gr. monos =singur; meros =parte.] Veriga de baza a unui polimer. Ex.: In cazul macromoleculelor proteice, m. sunt aminoacizii, iar ‘in cazul acizilor nucleici, nucleotizii.
