MEDIATOR, s. m. / mediateur, s. m. / mediator. [Lat. mediator, -oris = mediator, intermediar, de la mediare = a fi la mijioc si medius = [a mijCoc.} Denumire generica pentru o substanta (sau o molecula) care intervine, direct sau indirect, In desfasurarea unui proces fiziologic sau (mai rar) patologic. Cele mai cunoscute molecule de acest tip sunt „neuromedia-torii. Ex. de m. ce intervin In procese patologice: *histamina si *eicosanoidele In *inflamatie.
