BILIRUBINEMIE, s. f. / bilirubinemie, s. f. / bilirubin(a)emia. [Lat. bilis =fiere.; ruber, -bra, -brum = rosu; -ina; gr. haima, – atos ==sange.} Prezenta In concentratie normala a *bilirubinei In sange. Termenul este folosit, prin extensie, inco-rect, pentru a desemna nivelul crescut de bilirubina In sange. B. se pune In evidenta prin metode care utilizeaza o *dia-zoreact 3. *Bilirubina directa sau conjugata, hidrosolubila, da direct eactia, pe cand ‘bilirubina indirecta sau libera, liposolu-bila, neconjugata, nu da reactia decat Inprezenta alcoolului. V. si tab. const. biochim.
