VISCEROTONIE, s. f. / viscerotonie, s. f. / viscerotonia. [Lat. viscus, pi. viscera = marwitaie, organe interne.; gr. loims = tensmne.] Componenta temperamentala caracteristica, dupa W. H. Sheldon, *somatotipului *endomorf. Se manifesta prin pre- dominanta functiilor digestive, tendinta catre confort si contacte sociale, jovialitate si dragoste de viata. V. si ectomorf, cere- brotonie, mezomorf, somatotip, somatotonie.
