VEZICA, s. f. / vessie, s. f. / bladder. NA: vesica, pi . vesi-cae. [Lat. vesica = Mzicd,] 1) Punga sau sac, din cauciuc saualt material adecvat, folosita pentru a primi gazul inspi-rat, Tn unele aparate de anestezie. 2) Rezervor anatomic, de obicei cu pereti musculari. V. in continuare.
