VERTEBRA, s. f. / vertebre, s. f. / vertebra. NA: vertebra. [Lat. vertebra = vertebra, de ia vertere = a intoarce.] Piesa osoasa scurta si neregulata care, prin articulatii cu piese (sau segmente) analoge, formeaza *coloana vertebrala sau rahisul. La nivelul fiecarei v. se distinge un nuclei) voluminos din tesut osos compact, „corpul vertebral (sau centrum) ale carei fete (superioara si inferioara) sunt separate de v. Tnvecinate prin *discul intervertebral, formatiune cartilaginoasa cu rol de amor- tizare a socurilor si presiunilor locale. Fiecare v. tip prezinta o parte posterioara, *arcul neural (sau dorsal), format de *pediculi si ‘lame vertebrale, circumscriind cu fata posterioara a corpului *gaura vertebrala; la reunirea celor doua lame vertebrale se afla un relief osos posterior, *apofiza spinoasa; la unirea pediculilor si lamelor se afla doua eminente orizontale si transversale, *apofizele transverse; Tn fine, o v. mai prezinta si patru reliefuri verticale, doua superior si doua inferior, *apofizele articulare superioare si inferioare. Superpozitia gaurii vertebrale a fiecarei v. formeaza *canalul rahidian (sau vertebral), care contine ‘meningele si *maduva spinarii. Exista 33 sau 34 v.: 7 v. cervicale (v. atlas, axis Tn tab. anat. – oase), 12 v. toracice, 5 v. lombare, 5 v. sacrate (sudate Tntr-un sin-gur os, v. sacrum) si 4-5 vertebre coccigiene (de asemenea sudate, v. coccis). V. $i vertebre, tab. anat. – oase.
