VENTRICUL, s. n. / ventricule, s. m. / ventricle. NA: ven- triculus, pi. ventriculi. [Lot. ventriculus = stomac mic, ventriculi dim. de. (a. venter, -tris = pdntece.] Cavitate situata, In general, Tn interiorul unui organ, de forma aiungita, aplatizata si umpluta cuun lichid. V. cele mai importante: *v. cardiace si *v. cerebrale.
