VENTILATIE, s. f. / ventilation, s. f. / ventilation. [Lat. ven- li lulio, -onis = e^pwiere (a vant, de [a ventiliirc = a agita in aer. 1) Ansamblul fenomenelor dinamice (fizicomecanice) care conditioneaza mobilizarea aerului din ambianta in interi-orul cailor aeriene respiratorii. 2) Procesul de schimb intre aerul pulmonar si aerul ambiental. 3) Volumul gazos mobilizat timp de unminut de un subiect aflat in repaus. V. si incon-tinuare.
