VECTOR, s. m. / vecteiir, s. m. / vector. [Lat. vector, -oris = eel care. transporta, de. [a voctaro =a cara, a transporta.} 1) V. biologic: animal capabil sa transmita o infectie, apartinand unei Tncrengaturi diferite de cea careia Ti apartine orga-nismul infectat. Ex.: plosnitele sunt v. pentru unele infectii virale, in timp ce cainele, care transmite turbarea, nu este un v. Un v. poate fi el Tnsusi infectat sau poate doar transmite un agent infectios. 2) Tn fizica, marime caracterizata prin patru elemente: modul (sau marime), directie, sens, punct de apli-catie. V. este asocial unei anumite marimi fizice (ex.: forta, viteza, acceleratie, intensitate a campului electric etc.). 3) V. elecfrocardiografic, v. vector cardiac. 4) Tn genetica: molecula de ADN In care s-a indus o gena Tn vederea Tncorporarii Tntr-o celula gazda, Tn scopul crearii unei modificari genetice. V. genetici pot fi: o *plasmida, un „bacteriofag sau un cosmid (v. genetic constituit artificial dintr-o plasmida care contine ^i un segment provenit din extremitatile ADN ale bacteriofagului lambda).
