VACCIN, s. n. / vaccin, s. m. / vaccine. [Lot. vaccinus = referitor Ca vaca (vacca = vaca), de- (a vaccina = varwta va-cifor, de la. care. s-a. ciBfmut primnf vacdn.} Preparat antigenic derivat dintr-un agent patogen specific sau puternic Tnrudit cu acesta, capabil sa induca, dupa administrarea (per os sau prin injectie) la un subject receptiv, un raspuns imunitar protectiv fata de o anumita agresiune microbiana. Tn sangele subiectu-lui inoculat se formeaza anticorpi care II protejeaza contra microorganismului corespondent. V. se clasifica Tn functie de numeroase criterii, printre care: 1) Categoria agentilor pato-geni: v. antivirusuri, bacterii, paraziti, micete. 2) Starea agentilor patogeni: v. cu germeni vii, vii atenuati, vii supraatenuati, omorati (cu virulenta inactivata). 3) Natura componentelor anti-genice: v. din corpi bacterieni sau virali integrali (v. corpus-culare), v. din fractiuni (subunitati structurale ale diferitelor microorganisme), v. din produse ale metabolismului microbian. 4) Numarul antigenilor Tnruditi saudiferiti Tn acelasi preparat: v. monovalente, bi-, tri-, tetra-, penta-, polivalente. 5) Asocieri de v. (administrate concomitent Tn regiuni anatomice diferite): v. bivalente, trivalente, tetravalente. 6) Indicatii de utilizare: preventionale, administrate prin Program Extins de Imunizare (PEI); preventionale, administrate Tn anumite circumstante epi- demiologice (de necesitate epidemiologica); de combatere (administrate Tn conditiile evolutiei unui proces epidemiologic); de urgenta (administrate Tn situatii speciale). 7) Extinderea spatiala a utilizarii: universala (v. antituberculoza, poliomielita, difterie, tetanos, rujeola, tuse convulsiva, hepatila B, gripa), conti- nentala, zonala (zone endemice, hiperendemice, epidemice). 8) in report de a/te circumstante epidemiologice’. v. pentru vo-iajori, femei gravide, imunosupresati, aduiti, varstnici.
