ULTRASUNET, s. n. / ultrason, s. m. / ultrasound. [Lat. ultra = dmcoio de,; sonitus = zgomot, rasunet.] Vibratie mecanica identica vibratiilor sonore, dar cu o frecventa care depaseste piagul de perceptie al urechii umane, adica 20000 Hz. U. se propaga Tn mediu omogen in linie dreapta; viteza de propa-gare depinde de temperatura si Tndeosebi de impedanta acus-tica, adica de raportui dintre presiunea acustica si viteza mol-eculara. In mediu eterogen, u., ca si sunetele, sunt capabile sa se reflecte la nivelul unui obstacol sau la interfata a doua medii cu caracteristici fizice diferite. Unda de reflexie se numeste ecou. Aceasta proprietate sta la baza *ecografiei. U. prezinta trei categorii de efecte la nivelul tesuturilor: 1) termice, care depind de absorbtia u. Tn tesutui respectiv; 2) chimice, reactii de oxidare si denaturare proteica; 3) mecanice, disocieri moleculare capabile sa determine, uneori, liza celulara. Pro-prietatile termice sunt utile Tn *ultrasonoterapie.
