TRANSDUCTIE, s. f. / transduction, s. f. / transduction. [Lat. truns =peste, aincoto; ducliis, de (a ducero = a tTage, a dwe..} 1) Transfer de material genetic de la o bacterie la alta prin intermediul unui *bacteriofag (denumit fag transductor). T. se poate produce accidental sau poate fi specializata, cand sunt transferate prin intermediul fagilor anumite gene specifice de la o bacterie la alta bacterie, diferita genotipic. Bacteria trans-dusa dobandeste astfel caractere noi (proprietati metabolice, rezistenta la antibiotice) in relatie cu genele transmise. 2) Con- versia unui semnal biologic dintr-o forma in alta forma. Ex.: tipuri variate de celule senzoriale produc conversia sau t. luminii, presiunii, substantelor chimice etc. in impulsuri ner-voase, iar legarea majoritatii hormonilor la nivelul *receptorilor mernbranari este convertita datorita unor procese de t. in cresterea concentratiei intracelulare a unor *mesageri secunzi.
