TRANSAMINARE, s. f. / transamination, s. f. / transamina-tion. [Lat. trans =peste, dincoh; gr. ammoniakon = sare de amotdu, gasita m apropierea tempClu-ui Cui Jupiter Amman dm LUna; – Hid.] Reactie biochimica de schimb a unei functii amina provenind de la un aminoacid cu o functie cetona de la un a- cetoadd. T. joaca rol important in degradarea proteinelor si in sinteza glucozei din substante neglucidice. V. transaminaza.
