TRAGUS, s. n. / tragus, s. m. / tragus. NA: tragus. [^r. (ra-gos =copra.} Relief plat si triunghiular al ‘pavilionului urechii situat, ca un opercul, Tn fata conductului auditiv extern, sub radadna *helixului.
TRAGUS, s. n. / tragus, s. m. / tragus. NA: tragus. [^r. (ra-gos =copra.} Relief plat si triunghiular al ‘pavilionului urechii situat, ca un opercul, Tn fata conductului auditiv extern, sub radadna *helixului.
