TRACTOTOMIE, s. f. / tractotomie, s. f. / tractotomy. [Lat. tractus = traseu, c.ale, de [a trahere = a trage, a tali; gr. tome = taie-re., secfin-ne., de [a temaein = a tma. Sectiune chirurgicala a unui fascicul de fibre nervoase ale „nevraxului, vectoare ale motricitatii (t. piramidala mezencefalica sau pedun- culara) sau ale sensibilitatii termoalgezice (t. pedunculara spi- notalamica) la nivelul *pedunculului cerebral sau al *bulbului rahidian. V. si cordotomie.
