TOXICOMAN1E, s. f. / toxicomanie, s. T. / toxicomania. [^r. toxikon =otrava pwtni Varfui sage^ilor, de (a toxon = sageata; mania =- nedumo.} 1) Conform definitiei QMS: „Stare de intoxicatie periodica sau cronica generata de consumul unui drog” (natural sau sintetic); se insoteste de o invindbila dorintS sau nevoie de a continua consumul drogului si de a-l procu-ra prin toate mijioacele, cu tendinta de a creste dozele si cu dependenta psihica si adesea fizica la efectele drogului. De fapt, in t. pare a fi implicat mai mult un anumit tip de com-portament: un consum abuziv de droguri sau medicamente diverse (peste justificarea lor terapeutica), necesitate invindbila de a se aproviziona, puternica tendinta de recadere dupa sevraj sau cura de dezintoxicare. V. si farmacodependenta, toleranta.
