TINCTURA, s. f. / teinture, s. f. / tincture. [Lat. tinctura = m6i6aK, de [a tingere = a muia, a tm6i6a.] Solutie extractiva alcoolica sau eteroalcoolica obtinuta din produse de origine vegetala sau animala. T. de iod: solutie alcoolica de iod si iodura de potasiu, utila ca antiseptic, antiparazitar, revulsiv.
