TIMOCIT, s. n. / thymocyte, s. m. / thymocyte. [Cjr. thymos = principiu vital, timus; kytos = cetula.] Celula a „timusului. Tn practica, termenul este rezervat pentru celulele limfoide, ale liniei ‘limfocitelor T care se diferentiaza in timus, flind exdu-sa o alia categorie de celule timice, celulele reticuloepiteliale. Dupa ce t. a parasit timusul si patrunde in mediul intern, el devine un limfocit T. V. timocit precursor, timocit imatur, timocit matur, timus.
