TERMOMETRU, s. f. / thermometre, s. f. / thermometer. [Gr. thermos = cafd, de [a therme = catdurd-i metron = liwura.} Instrument cu ajutorul caruia se mascara temperatura corpurilor sau a mediilor cu care acestea vin in contact. Orice t. contine un corp termometric, caracterizat de o marime fizica ce variaza cu temperatura dupa o anumita lege fizica. Se disting: 1) r. cu diiatatie, bazate pe variatia volumului corpului termometric in functie de temperatura; corpul termometric poate fi un lichid (frecvent mercur sau alcool). 2) T. cu rezistenta se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a unui conductor sau semiconductor (v. rezistor) cu temperatura. 3) T. magnetics, bazate pe efecte magnetice indirecte ale temperaturii. T. medical este de regula un t. cu diiatatie, avand drept corp termometric mercurul si permitand masurarea temperaturii maxime din perioada de expunere (t. de maxima).
