TENOTOMIE, s. f. / tenotomie, s. f. / tenotomy. [Qr. tenon, – ontos = tendon; tome = taiere, secfuine, de [a temnein = a taw,} 1) Sectionare cnirurgicala a unui tendon pentru redresa-rea unui membru, a unui segment de membru sau a unui organ (ochi, in caz de *strabism). 2) Termenul este utilizat si Tn cazul sectionarii unor ‘bride fibroase cicatriceale care obstructioneaza miscarile la nivelul unui segment de membru sau Tl mentin Tntr-o pozitie anormala.
