TENODEZA, s. f. / tenodese, s. f. / tenodesis. [C,r. tenon, – ontos = tendon; desis = kgare. Tehnica chirurgicala efectuata de obicei pentru fixarea, stabilizarea unei articulatii, atunci cand tendonul unui muschi cu rot Tn mobilitatea articulatiei respective este dezinserat (accidental, traumatic). T. consta Tn insertia tendonului respectiv In pozitie anatomica sau Tntr-o pozitie noua. T. poate fi utila si Tn cazul corectiei chirurgicale a picioru-lui paralitic echin, Tn acest caz fiind interesat tendonul unui muschi paralizat al gambei.
