TALAMUS, s. n. / thalamus, s. m. / thalamus. NA: thalamus (1). [Lot. thalamus, ffr. thalamos = camera, inte-iwam.} 1) For- matiune anatomica reprezentata prin nuclei voluminosi, pereche ai diencefalului, care formeaza peretii laterali ai ventriculului al Ill- lea (Tn jumatatea dorsala). T. include grupari celulare distin-cte anatomic si functional, care pot fi clasificate Tn: a) nuclei de releu senzorial, la nivelul carora ajung informatii senzoriale specifice, care vor fi ulterior proiectate Tn ariile corticate cores- pondente; b) nuclei de releu secundar, care primesc aferente de la alte structuri anatomice cerebrale si trimit eferente spre diferite regiuni din cortexul motor; c) nuclei de asociatie cu sis-temul limbic; d) nuclei de asociatie care transmit informatii spre cortexul de asociatie; e) nuclei nespecifici. 2) Proeminenta ‘ osoasa pe fata superioara a calcaneului. Ea suporta fata arti- culara posterioara a astragalului.
