TAHICARDIE, s. f. / tachycardie, s. f. / tachycardia. Cjr. takhys = rapid; kardia = inimd.] Accelerarea ritmului batailor inimii, din cauze diverse, normale (emotii, efort) sau patologice. In functie de etajul cardiac din care pleaca stimulul ce excita ventriculii, t. poate fi supraventriculara sau ventriculara. T. supra ventriculara se refera la orice tip de t. condusa de un centru sau circuit de excitatie situat deasupra bifurcatiei fasci-culului Hiss. V. Tn continuare.
