TABES, s. n. / tabes, s. m. / tabes. [Lot. tabes =descompu-mrv, putrez.ire.} Stare patologica care este rezultatui unor leziuni nervoase degenerative de origine sifilitica, cu afectarea ra- dadnilor posterioare si cordoanelor posterioare ale maduvei spi- narii, manifestata prin: tulburari ale sensibilitatii profunde cu are- flexie, hipotonie, incoordonare (ataxie, prezenta *semnului Rom- berg), crize dureroase paroxistice cu localizari diverse, atingere a nervilor cranieni si tulburari trofice si viscerale (Tndeosebi gas- trice). *Reactia Bordet-Wassermann este pozitiva in LCR. V. si disociatie tabetica
