SUTURA, s. f. / suture, s. f. / suture. NA: sutura, pi. sutu-rae (1). [Lot. sutura =sutura, cusatura, de ta suere = a coase.} 1) In anatomie, articulatie imobila Tntre doua oase, alcatuita din tesut fibros (varietate de ‘sinartroza Tn care piese-le osoase sunt unite prin tesut fibros); este cazul Tndeosebi al articulatiilor tntre diferitele oase ale boltii craniene: s. lamb-doida, s. sagitala. 2) Tn chirurgie, restabilirea continuitatii unui tesut sau organ divizat printr-o cusatura tn care se utilizeaza fire din diferite materiale sau agrafe, pansament lipit etc. In sens strict, s. este o cusatura cu un ac special, manevrat cu ajutorul unui portac. Prin extensie, se utilizeaza acelasi termen si pentru Tnchiderea plagilor cu alte materiale. 3) RezultatuI obtinut prin procedeui definit mai sus.
