SUPOZITOR, s. n. / suppositoire, s. m. / suppository. [Lot. suppositorius = osezat dedesufit, de. to. supponere =o plasa dedesuBt.] Forma farmaceutica solida obtinuta din una sau mai multe substante medicamentoase dispersate Tntr-un excipient, destinata administrarii pe cale rectala, vaginala sau uretrala. S. vaginale se mai numesc ovule sau globule, iar cele uretrale – bujiuri.
