SUCCIUNE, s. f. / succion, s. f. / succion. Lat. suctus, de. (a sugere = a. suge. 1) Contact strans si rezistent la separare Tntre doua corpuri, obtinut prin crearea unui spatiu vid sau care contine aer rarefiat Intre corpurile respective. Ex.: s. pentru obtinerea stabilitatii protezelor dentare mobile. 2) Actiunea de a aspira un lichid aflat Tn gura Tnchisa. V. si liposucciune.
