SUBSTANTA, s. f. / substance, s. f. / substance, substan-tia, pi. substantiae (lat.). [Lat. substantia = substanfa, de. (a sub = sub, stare = a se. tine..} 1) Tn sens general, partea esentiala, principala constitutiva a unui lucru. 2) In chimie, parte din materie cu proprietati caracteristice si, Tn general, cu oom-pozitie definita, indiferent de origine. 3) In medicina, termenul este utilizat pentru denumirea unor componente mai mult sau mai putinomogene ale unui tesut, organ sauale organismu-lui.
