STUPOARE, s. f. / stupeur, s. f. / stupor. [Lat. stupor, -oris = amorfire, wwnwriire, de ia sl iipcrc = a iticmme-ni} Ansamblu de manifestari psihiatrice caracterizate prin suspendarea oricarei activitati fizice si psihice, imobilitate generala, mutism, refuzul alimentatiei, reactie numai la stimuli nodvi. Poate aparea Tn melancolii si depresii, Tn schizofrenie, isterie, Tn starile cata- tonice sau de confuzie mentala.
