STEREOTAXIE, s. f. / stereotaxie, s. f. / stereotaxis, stereo- taxia. [Gr. stereos = solid, in relief; taxis = aranjare, ordonare, de. (a tuttein = a aranja, a ordona,} Metoda de reperare a unor structuri profunde, greu accesibile, Tndeosebi neurologice, vizualizate tomografic (computer tomografie, *RMN, *SPECT) si localizate prin coordonate in cele trei dimensiuni ale spatiului. S. este utila indeosebi pentru efectuarea de punctii ghidate ale unor tumori maligne din creier si in tehnicile neurochirurgicale.
