STARE

0
6

STARE, s. f. / etat, s. m. / state. [Lot. stare = a sta, a se afCa,} Situatie Tn care se afla cineva sau ceva: 1) S. de agre-gare, a corpurilor Tn natura: solida, lichida, gazoasa si plasma. 2) S. crepusculara, sindrom de tulburare a constientei, cu debut si sfarsit brusc. 3) S. preleucemica: modificari hematologice nespecifice care preceda adesea leucozele. 4) S. de prostratie, s. patologica de extenuare fizica extrema. 5) S. Mica, complex simptomatologic care caracterizeaza *febra tifoida. V. si status.