SPECTRU, s. n. / spectre, s. m. / spectrum. [Lot. spectrum = oparitie, ardtare; sensiii ftiintific a fast c.reat de. 9^e.wton in sec. XI^II.} 1) Semnificatia initiala a termenului provine din optica: rezultatui descompunerii luminii albe prin dispersie (cu ajutorul unei prisme sau a unei retele de difractie) Tn radiatiile monocromatice componente (cele sapte culori ale spectrului vizi- bil). Prin extensie, se numeste s. rezultatui descompunerii unei radiatii electromagnetice emise de o sursa. Intr-un sens inca si mai larg, sunt considerate s. si alte tipuri de propagare (cor- puscular sau acustic). Un s. confine, Tn general, distributia intensitatii unei radiatii Tn functie de o marime caracteristica: lungime de unda, energie, impuls, masa particulelor etc, S. poate fi vizualizat, reprezentat grafic, Tnregistrat sau prelucrat. V. si spectru de masa. 2) Prin extensie: a) s. antibactenan, gruparea bacteriilor Tn functie de actiunea antibioticelor asupra acestora, de unde sintagma antibiotice cu s. larg’, b) s. ma-nifestarilor clinice caracteristice unei boli.
