SPECTROSCOPIE, s. f. / spectroscopie, s. f. / spectroscopy. [Lat. spectrum =aparitie, ardtare.; gr. skopia = eJfftminare., de. [a skopein = a vedea, a eJffmina.} Denumire generica a terini-cilor si metodelor de obtinere a ‘spectrelor, de masurare si interpretare a acestora. In functie de domeniul spectral al unde- lor electromagnetice si de aparatura folosita, se disting: 1) S. optica, pentru domeniile vizibil, ultraviolet si infrarosu. 2) S. radiatiei X, metoda capitala Tn determinarea structurii confor- mationale a acizilor nucleici si a proteinelor. 3) S. hertz/ana, pentru undele hertziene si milimetrice. 4) S. radiatiilor alfa, beta si gama, avand ca obiect studiul spectrelor energetice ale acestor radiatii. 5) S. prin „rezonanta electronica de spin si „rezonanta magnetica nucleara. Dupa natura sistemului cuantic emitator (atom, molecula, nucleu), s. se clasifica in s. atomica, moleculara si nucleara.
