SONDA, s. f. / sonde, s. m. / sound, catheter. [J~r. sonde, de ta civrantui ang(o-sw(pn saad-gyrd = prdfina pentm sondat marea.} Instrument tubular, cilindric si alungit, rigid sau flexibil, plin sau prezentand un lumen central. S. sunt utilizate prin introducerea in conducte naturale, organe cavitare, traiecte sau cavitati patologice, Tn scop diagnostic sau terapeutic. S. pline servesc fie la explorarea unui traiect natural sau patologic, fie la dilatarea unui conduct, Tn acest caz denumirea fiind bujie (v.). S. cu lumen se numesc frecvent catetere (v.) si sunt utilizate Tndeosebi pentru evacuarea anumitor fluide, injectarea unor *medii de contrast tn radiodiagnostic sau In cadrul unor manevre terapeutice.
