SOMNOTERAPIE, s. f. / cure de sommeil / continuous sleep therapy. [Lat. somnus =somn; gr. therapeia =tratatnent, de. la therapeucin = a ingriji] Metoda terapeutica de provocare, prin doze slabe si repetate de „hipnotice si „neuroleptice, a unui somn prelungit de trei saptamani, cat mai apropiat de somnul natural. Somnul este intrerupt zilnic cateva ore pentru alimentatie si igiena bolnavului. S. este practicata in tratamentui starilor anxioase severe si in *cura unor boli in care componenta *psihosomatica este evidenta: ulcere digestive, spasme viscerale sau vasculare,_ arterita, hipertensiune, astm, nevro- dermita, *cauzalgie etc. In bolile enumerate au un rol *refle-xele conditionate nocive, care prin s. sunt intrerupte la nivelul releelor talamice si subcorticale.
