SOMN, s. n. / sommeil, s. m. / sleep, sleeping. [Lot. som-nus = somn.] Stare fiziologica, periodica si reversibila, de refacere a functiilor organismului, caracterizata prin repaus com- portamental si pierderea mai mult sau mai putin completa a posibilitatilor de relatie cu lumea exterioara. Tn s. majoritatea functiilor organice sunt incetinite, cu exceptia functiei renale. Prin inregistrarea simultana a electroencefalogramei $r a-miscarilor oculare, s-a demonstrat instaurarea in dmpul s. a unui regim particular de activitate a sistemului nervos. Astfel, au tost diferentiate s. lent (stadii 1-IV) si s. paractoxa/. Aceste doua tipuri de s. se succed in timpul noptii, in 5-6 cicluri, com-portand fiecare: 1) 0 faza de s. lent, fara vise, cu mentinerea tonusului muscular. 2) 0 faza de s. rapid (paradoxal), cu vise, miscari oculare si abolirea completa a tonusului muscular. Ritmul s. si alternanta veghe-s. depind de un „orologiu” intern hipotalamic (nucleui suprachiasmatic) si de *sincronizatori externi (activitate sociala, ore de masa, luminozitate). tncercarile de detectare a unor molecule endogene Tn relatie cu s. nu au dat rezultate. Perturbarile s. sunt: *dissomnia, *hipersomnia si *parasomnia. V. si somnoterapie.
